Corbu - Navodari - Constanta - Mangalia - Vama Veche
Vama Veche - Cernavoda - sat Cochirleni - Bucuresti
6 iunie 2010
Aproape uitasem sentimentul acela grozav dimineata in cort pe malul marii. Cand se simte cortul in vant. Cum se aud valurile pe mal. Cum nisipul se loveste de cort. Si e racoare. Un pic umezeala. Cand nu e Vama Veche. E doar un loc undeva. O plaja aproape pustie. Plaja Corbu. Dimineata devreme. Cam 5. Rasarit de soare. Dardait. Colorat. Portocaliu. Mov.
Ne-am trezit foarte devreme ca sa vedem rasaritul pe plaja din Corbu. Am prins un rasarit frumos, cald si placut.
Apoi, ne-am dus incet, pe mal, spre cherhana, sa vedem pescarii, navoadele si captura de peste din acea dimineata.
Ne-am adunat toti pe malul marii si am admirat rasaritul de soare. Matinali. Destul de frig la inceput. Insa, plin de culoare.
La cherhanaua din Corbu
Am mers pe malul marii, peste scoici mari si taioase, printre cochilii mari de melci, pana la cherhana. Pescarii abia se intorsesera cu pestele prins. Sortau de zor acolo si pescarusii asteptau resturile aruncate la loc in mare. Pescarii, cu figuri un pic triste, obosite, dar prietenosi, se amuzau de noi si ne explicau ce fac acolo.
Am revenit la corturi pentru un somn bun de dimineata, pe racoare. Pana cand soarele a inceput sa incalzeasca puternic cortul. Vantul, din ce in ce mai puternic, cernuse nisip peste toate lucrurile din cort. Dupa o cafea la carciuma de langa plaja, am plecat din Corbu spre Vama Veche.
VAMA VECHE
Se mai simte acel aer de Vama, acea boemie, ascunsa sub asfalt acum. Dar nu asa cum speram sa fie. S-a pierdut undeva. Epava nu mai este, clatitele mai sunt. Si La Stuf, si La Rogojini, dar cu termopane. Corturi mai sunt pe ici pe colo. Alta generatie, cativa nostalgici, timpul trecut. Vama Veche ramane ce a fost pentru fiecare, oriunde e un loc linistit pe nisip. Marea? Marea la fel de frumoasa si nelinistita ca atunci demult.
Sat Cochirleni, langa Cernavoda
In drumul spre Bucuresti, am trecut prin satul Cochirleni, un sat cu specific pescaresc, cu toate ca prima impresie a fost de sat cu specific viticol. Ne-am oprit in vreo 3 locuri. Frumoasa zona, mult verde, dealuri, straturi, vii si maci.
Apoi, ne-am continuat drumul spre Bucuresti, pe autostrada A2. Nici nu am realizat cand am intrat in oras, cand au aparut blocurile in calea soarelui. Dar am ajuns si am lasat pentru povesti un sfarsit de saptamana frumos, colorat, plin de nisip si sare.
fotografii © KERUCOV .ro
6 iunie 2010
|