Calatoresc cat de des pot si fac mii de fotografii. Traiesc in lumea imaginilor ramase vesnic pe retina de celuloid a filmului fotografic sau pe memoria aparatului digital.

Lumina naturala ma ajuta sa vad lumea asa cum este de fapt. Oriunde merg, merg cu amicul meu cu un singur ochi, dar obiectiv.

Simultan, creez o lume vie si moarta, din acelasi decor. Niciodata n-am vrut sa surprind momente in modul abordat de cunoscutul fotograf roman Stefan Ionita, dar instantaneul din orase nu-ti ofera alta sansa. Anii trec si Romania devine o tara din ce in ce mai hada, amarata si mai plina de jeg.

Frumosul ca subiect il gasesti greu si e dificil daca nu-i acorzi prima sansa. A doua oara s-ar putea sa nu mai existe. Ai vazut, ocheste si trage!

Dar, sa revin la calatorii si la ideea de a nu pierde momentul, ma bucur si ma intristez in aceeasi masura de venirea verii. Ca ma bucur, nu e greu sa iti dai seama de ce: cald, munte si drumetii, mare - plaja, soare si lumina calda din belsug. De ce ma intristez: o sa ajung cu siguranta iar in cateva locuri dragi mie din Romania asta mica si voi fotografia peisaje. Apoi ma voi intoarce acasa si voi compara ce s-a schimbat fata de data trecuta. Cu neplacere constat de fiece data schimbari, dar in rau. Si un ranjet rautacios imi mijeste pe fata: eu am prins ceva mai bine acum ceva vreme. Parca aici nu erau asa multe vile? Barul ala era acolo anu' trecut? De ce or mai fi defrisat padurea? Mirare si zambet de satisfactie, ridicol, egoist si idiot.

Sunt locuri frumoase in Romania care sunt pitoresti inca doar in amintiri si fotografii. Cam deplasat? Este! Dar nimic din ce a fost nu mai exista, nici locurile, nici oamenii.

Evoluam spre ce? Crezi ca spre bine? Mergi mai departe sau te amagesti cu ce-ai avut candva?

Pauza, caci pauzele lungi si dese - cheia marilor succese, continua.

Stau in continuare intr-un nor de fum si ma gandesc la pasul urmator. Unde sa merg si cand voi porni?

Ma mint ca mai exista frumos sau ma incurajez sa zambesc azi ca maine va fi mai rau?

Cred ca realizezi ca acum sunt obosit si sictirit de mediul inconjurator.

Dar nu renunt, voi continua cu siguranta!

Ma uit pe geam si ma intorc la bucuria mea ca vine vara, vine lumina, vine caldura si vine viata. Abia astept sa ma trezesc dimineata in cort pe malul marii, abia astept rasaritul cu ness-ul in cana de tabla, indulcit cu putin zahar daca a mai ramas de ieri.

Iubesc sunetul fermoarelor corturilor pe fundalul inecat al valurilor. Si cu toate astea m-am obisnuit si cu ghertoii care apar ca ciupercile dupa ploaie. Voi merge sa ii vad pe toti din nou.

Soarele rasare si trebuie sa o iau din loc sa-l prind maine din alt loc in care il voi cunoaste. Timpul nu asteapta, el trece mai departe peste mine. Asa ca acum e momentul sa luam impreuna o ocazie sau rata spre ziua de maine.

[ inapoi la articole ]

[ inapoi la articole ]

KERUCOV .ro © 1997 - 2024 || Andrei Vocurek - proiect personal   ||   Toate materialele incluse pe www.kerucov.ro (fotografii, articole, lucrari etc.) sunt realizate de KERUCOV .ro. Toate drepturile asupra acestor materiale sunt rezervate si sunt detinute de autorii lor (Legea nr. 8/1996 / Dreptul de Autor). Orice reproducere de fotografii sau texte fara acordul scris al autorilor este STRICT INTERZISA.