|
Vineri, 22 septembrie 2006 - o zi in 26 de imagini
Programul pentru azi este fixat: mergem cu ATV-uri sau scutere la plaja, la Malia. Cel putin asa ne-am propus, ca ultima zi completa in Creta sa o petrecem prin apropiere. Din pacate, toata noaptea a plouat si inca picura, iar dimineata este foarte innorata. Ma trezesc devreme si plec printre picaturile reci pe faleza din Hersonissos. E bine, e racoare... si este pustiu. Doar pisicile se tolanesc pe fotoliile de pe terase, pe baruri. Intalnite peste tot, sunt peste tot!
Dar, ma mai plimb ce ma mai plimb si Soarele isi face aparitia printr-o fanta in nori. Timid la inceput si victorios apoi. Va fi frumos si azi, cu siguranta! Dupa plimbarea de dimineata, ne alaturam celorlalti pentru ultimul mic dejun la Hotel Miramare, pe acest an cel putin.
Ne ducem la un centru de inchirieri moto sa ne luam bolizii pentru azi. De nevoie sau de preferinta, iau un scuter si doua casti. Cat? 15 euro pe zi, plus benzina. Intre timp, soarele a uscat asfaltul. Cu cele 2 ATV-uri si scuterul plecam o tura de acomodare. Avem ceva drum azi, fiecare cu "un pasagera" in carca si nu avem nevoie de incidente.
Fetele ne asteapta la hotel, strangem lucrurile si demaram in linie de 3 spre Malia. Stradutele din Hersonissos sunt destul de aglomerate cu masini si scutere, dar in final iesim la sosea. Sonda de benzina din rezervorul scuterului nostru imi arata ca... e gol. In regula, facem plinul la prima benzinarie care ne iese in cale. Informativ, pretul benzinei este in jur de 1 euro pe litru. Sonda de nivel este stricata. Drumul pe sosea este destul de obositor pentru ca mergem cu viteza de 40 - 50 km/h si autocarele care ne depasesc ne sufla.
Prima oprire, Malia
Malia este un oras situat pe coasta Marii Cretei la vreo 10 km de Hersonissos. Intram pe strazile orasului, aglomerate si inguste, si foarte galagioase. Puternic dezvoltat pentru turisti, orasul ofera o viata de noapte ne neuitat. Plaja la care trebuie sa ajungem este la inca vreo 5 km distanta. Acolo mergem noi...
Prima la dreapta, a doua la stanga si se vede marea. Am ajuns. Intram pe un traseu de off-road, ideal pentru cei cu ATV-urile. Noi plecam cu scuterul sa cunoastem putin imprejurimile. Cel putin gasim o plaja. Cica, FREE BEACH for all!
Strangem randurile la umbra unei terase unde intalnim un roman. Se autocaracterizeaza "las", pentru ca a plecat acum 9 ani din Romania pentru o viata mai buna si lipsita de griji in Creta. Ne povesteste cum stau lucrurile pe acolo, in comparatie cu Romania noastra draga.
Intram pe plaja gratuita. Paturile si umbrelele de plaja tot contra cost sunt, dar restul "aparatelor"... Toate se pot folosi gratuit: piscine, trambuline, leagane, dusuri etc. Plaja din Malia este foarte bine ingrijita si organizata, curata si libera. Frumos loc!
Facut astfel incat sa te simti bine, sa te simti in siguranta. Cel putin, pe o mini-peninsula a golfului, era amenajat un loc cu banci din lemn unde era tare placut sa lenevesti in stropii de apa sarata, sub un soare bland... De ce e ultima zi aici? Nu rezistam pentru ca mai avem ceva de vazut. Si incalecam. Plecam doar 4, cu un ATV si scuterul. Spre Sisi.
A doua oprire, Sisi
Dupa parcurgerea altor cativa kilometri, ajungem in Sisi. Il descriu ca fiind cel mai linistit, tacut si calm oras din cate am avut timp sa vizitam in Creta. Pare chiar pustiu. Nici macar nu indraznesc sa ne oprim sa fotografiez o straduta. Doar trecem si ne indreptam spre plaja din Sisi. Imprejurimile ofera o priveliste deosebita prin imbinarea reliefului muntos cu marea. Plajele din zona sunt mici si placute prin intimitatea pe care o ofera.
A treia oprire, Grota din Milatos
Trag de saracul scuter pe niste serpentine in panta incapatanate si face fata. O singura rampa nu a fost in stare sa o urce cu noi doi pe el si l-am "ajutat". Din Sisi, pornim spre Grota din Milatos. Are o poveste urata referitoare la anul 1823. Aici s-au refugiat femeile si copii, peste 3000 de suflete, cand temutul Pasa Hassan a atacat tinutul. Dupa un puternic atac au fost nevoiti sa se predea si toti au fost masacrati de turci. Pestera intunecoasa este plina de stalactite si stalagmite. Intr-una din incaperi este o capela unde, de ziua Sfantului Toma, se comemoreaza cretanii masacrati. Din pacate, nu mai am posibilitatea de a fotografia aceste locuri.
A patra oprire, Hersonissos
Pana in Hersonissos mergem fara oprire. Deja incepe sa se lase intunericul si s-a facut si racoare. Fiind doar in tricou si in plin vant, am inghetat. ATV-ul ne deschide calea. In Malia este foarte aglomerat carosabilul si trebuie sa asteptam coloanele de masini. Folosim soseaua veche intre Malia si Hersonissos pentru ca e libera. Traficul pe drumul nou este groaznic acum. Cand ajungem in fata hotelului nostru sunt de-a dreptul inghetat. Plecam iar sa ne plimbam motorizati prin oras si imprejurimi, pentru ca mai avem benzina in rezervor si timp. Culmea, dar bine ca se intampla acum, scuterul nu mai porneste decat la pedala. Ne plimbam printre maslini, pe strazile intunecate, aiurea, pana ne ratacim si ne intoarcem la hotel.
Urcam in camera ca sa facem un dus, sa ne schimbam si sa mergem apoi la masa de seara. Returnez scuterul si cele doua casti la centrul de inchirieri. Aici mai intalnesc un roman, Petre, din Botosani, care munceste in Creta de 7 ani. Stam cateva minute la povesti si ne salutam.
Vasili ne asteapta la taverna Veggera ca sa ne serveasca in ultima noastra seara aici. Ca de obicei, amabil. Intr-adevar, grecii apreciaza mult clientii care revin la ei. Si la sfarsit cand ne toarna Ouzo din partea casei, ciocneste cu noi, un "Yamas" de bun ramas. Ii pare rau ca plecam. Serios!
Dupa masa, ametiti de mult prea buna tratatie a lui Vasili, mergem prin port, pe faleza, doar noi doi. Ultima seara in Creta. Ne intoarcem la hotel tarziu in noapte sa ne facem bagajele pentru maine. Indesate, ceva mai grele, aruncate. Si gata de somn pentru zborul de maine.
Sambata, 23 septembrie 2006 - drumul spre casa, spre Romania
Pe la 9 si jumatate trebuie sa apara autocarul de transfer din Hersonissos la aeroportul din Heraklion. Lasam in urma Hersonissos. Ne luam zborul din Heraklion. Ne despartim de o lume frumoasa.
Formalitatile vamale le facem imediat, fara probleme si urmeaza asteptarea. Din fericire, aeroportul din Heraklion are locuri pentru fumatori, si sunt tara membra UE. Decolam pe soare, zburam deasupra norilor si aterizam in Bucuresti pe ploaie. Viza, taxiul si acasa.
|
recomanda unui prieten site-ul KERUCOV .ro prin Yahoo! Messenger.
FOTOGRAFII
Titlul articolului: Vacanta in Creta - 7 - Pe 5 cai in Malia si Sisi
publicat pe
12 octombrie 2006
