Bucuresti, Matasari 17
24 aprilie 2010
In Matasari 17, sambata seara, a avut loc inca o reprezentatie a unui spectacol de marionete, adaptare dupa Tara lui Gufi a lui Matei Visniec. Am ajuns la timp, dupa cateva peripetii, si am intrat in atmosfera deja creata acolo.
Matei Visniec s-a stabilit din anul 1987 in Franta. Piesa sa, "Tara lui Gufi", a fost pusa in scena imediat dupa revolutie, fiind interpretata ca un protest impotriva ideii de dictatura din regimul comunist. Au trecut 20 de ani de la Revolutie.
Comunismul in Romania? Probabil ca, intr-adevar, comunismul este in Romania in continuare prin reprezentanti si tineri activisti. E un subiect auzit peste tot, ca propaganda, ca anti-propaganda, ca o moda. Iar o piesa precum "Tara lui Gufi" poate deschide ochii, ca exista mai multe culori, nu doar negru orb, nu doar rosu, nu doar portocaliu, nu doar...
Despre adaptarea piesei lui Matei Visniec, Tara lui Gufi, regizorul Decebal Marian a spus:
"Tara lui Gufi... o parabola!
Orice rau vine din frica.
Frica separa, se ascunde in spatele slabiciunii si neputintei de a iubi.
Binele nu are decat o posibilitate: Adevarul.
Raul are toate posibilitatile de a-l eluda.
Unii se impotrivesc cursului firesc al vietii si devin mici dictatori.
Altii devin MARI... si-i orbesc pe ceilalti.
Oare cat de extinsa este tara orbilor?
Si pana cand?"
Piesa a fost pusa in scena de tinerii actori, absolventi ai UNATC: Ionel Barac, Raluca Racean, Ana Pepine si Andreea Dardaiac, cu regia Decebal Marin, scenografia de Ioana Dumitru si Ana Pepine si muzica Alina Dumitru.
La final i-am aplaudat pentru reprezentatie si i-am admirat pentru jocul si joaca lor dinspre negru amar spre lumina, spre nou, spre culori si viata.
fotografii © KERUCOV .ro
Minolta Dynax 5D, obiectiv Minolta AF 50mm f/1.4
Bucuresti, 24 aprilie 2010, Matasari 17
|